sursa :  Casa Moșescu

Ion Pillat – versuri dedicate Balcicului:

Balcic
Balcic, nostalgic cum e luna,
Albind pereții râpelor pustii,
Podind pe valuri licărite bruma,
Veghind cu basme moarte vremuri vii.
Balcic, încins cu ziduri de cenușă.
Balcic, cuprins cu murmur de fântâni,
Încununat cu ceruri de brândușă,
Împodobit cu semne din păgâni,
Cu dealurile surelor cămile,
Cu case vechi: încremenite oi,
Balcic, păstorule din alte zile,
Cobori pe țărmul biblic pân’ la noi.
Cetate mai bătrână decât morții,
Loc sfânt, ca tinerețea de senin:
Migdalii să-nflorească pragul porții
Când în lumina ta mă-nchin.
Balcic biblic
Pe piatra asta veche la care vii, cadână,
Cu vasul de aramă în seară la cişmea,
Şedea Samarineanca tăcută la fântână
Aşa cum stă de veacuri în Evanghelia mea.
Din luntrea asta veche culcată peste plajă,
De care-ai prins la soare, pescare, un năvod
Apostolii odată zvârliră largă mreajă
Pe apele sfințite în vremea lui Irod.
Şi sub smochinul ăsta bătrân ca amintirea,
Sub care stai de pază, pândar cu cap de sfânt,
Grăia Galileeanul, cum spune povestirea,
Când pilduia Scriptura cea bună pe pământ.
Şi pe asinul ăsta pe care, grădinare,
Ţi-aduci la târg harbujii şi poamă, azi ca ieri,
Venea Mântuitorul aşa încet, călare,
Pe drumuri înverzite cu foi de palmieri.

Lucrări de Jean Al. Steriadi