Casa pe care și-a construit-o Satmary la Balcic era „înconjurată de o grădină primitoare plină de farmec, cu tot felul de pomi umbroși și mulți tamariși cum nu se mai văzuse(ră) până atunci la Balcic.
Afară de grădină, cel mai reușit colț al Vilei dintre pomi, cum o numea Ortansa (soția pictorului și sora Ceciliei Cuțescu Storck, n. n.), era un ceardac la etaj, zugrăvit și bine întocmit arhitectonic de către însuși soțul ei. Îl asemănam unui paraclis agățat deasupra mării și era împodobit cu faianțe persane de culoare albastră”.
Emanoil Bucuța este bine informat: „Ca o solie a acestui înțeles (Balcicul oraș de artă n.n.), cele dintâi trei clădiri noui ridicate în cartierul nou al Balcicului au fost trei case de pictori: Szatmary, Cuțescu Storck și Regina Maria. Scriitorul Dunării și al Mării, Jean Bart, s-a făcut și el proprietar chiar în inima târgului. Și mai sunt și alții…”
O fotografie de epocă făcută de pe terasa casei Satmary și publicată într-un ghid turistic din 1928, arată deschiderea ovală a cerdacului, coloanele simple sau în torsadă cu capiteluri scunde și decor fitomorf plat, care susțin arcade înalte în plin cintru.
Claudia Millian (https://ro.wikipedia.org/wiki/Claudia_Millian) precizează în 1936: „Aici, în locul vilei persane unde locuiesc era la început o vie întinsă, plină cu pomi fructiferi, pe care nu se găsea decât un chioșc de odihnă și de păzit. Prietena mea (Ortansa, n.n.) îmi spune că întregul cartier de azi, unde se află palatul reginei, palatul Storck, vila ei – vila Satmary – vila Roman cum și tot ce s-a construit în ultimii ani, era o întreagă regiune de vie. Nu erau decât potecuțe mici, pierdute între bolțile cu rod și toată această minunată plantație fructiferă, amestecată cu smochini și migdali, era îmbrățișată jur împrejur, de maiestuoase stânci albe, înalte ca niște parapete de cremene strălucitoare…
sursa text: „Descoperirea Balcicului”, Doina Păuleanu
#Balcic #Cadrilater
Cadrilater
