0 dimineaţă la Balcic – însemnările unui trimis special. Ziarul „Universul” din 9 Iunie 1927

0
16

Drumul spre Cavama, Surtachioi şi capul Caliacra. Un sat de colonişti din jud. Olt. Pe Coasta de Argut

…Şi iată-ne pe Coasta de Argint…

A doua zi, pe la ceasurile fi dim., am făcut ochi, după o noapte de somn adânc. Nu dormisem nici şease ore după oboseala din ziua precedentă, dar răcoarea dimineţii, ce năvălia prin ferestrele deschise ale camerelor de hotel ne căptuşise de sănătate plămânii, învăluindu-ne într-o atmosferă de hint simţită înviorare. 

Priveliştea stâncilor calcaroase, împrejurimile cu râpi şi pripoare adânci, casele de piatră zidite pe stânci, vegetarie de 21 zile, in care timp săpa bogată, inundată de soare, se prezinte ultimele condiţiuni. păretele muntos  la poalele căruia o geamie îşi toarce melancolia, sunt primele noastre impresii de pe Coasta de Argint, cele dintâi locuri ce ne răsfaţă sufletele într’o simfonie de tonuri şi nuanţe învăluitoare.

Ieşim in stradă. Aerul dimineţii stârneşte şi sporeşte vioiciunea drumeţilor. Femei, cu feţe acoperite încă de tuşmacul tradiţional al vechiului Islam, se amestecă în maşina de curioşi cari stau în preajma noastră, pe lângă maşinile gata de drum. O fetişcană cu ochii vii şi dinţii ca zăpada proaspăt căzută, e îmbrăcată ca şalvari largi şi sporovoleşte cu alte femei in graiul lor, înconjuraţi de mulţi localnici, Pe ale căror chipuri se citeşte liniştea şi nepăsarea spiritului oriental.

De după război încoace mai ales, această lume contemplatisa obicinuit cu bucureştenii, cari vin vara, de plăcere sau din şuabism, pe Coasta de Argint. Bărbaţii duc viaţă de cafenea, unde fac politică mărunsau leagă şi desleagă afaceri, atunci când nu joacă table din faţa unor filigene de cafea. Sunt unii dintre ei cu planuri mari, dar nerealizabile, prilej de vorbă vânturate în pustiu, căci viaţa economică e aproape D. DUMITRIU şi-a manifestat inexistentă aci, cu toată bogăţia regiunii şi măreţia mării.

Numai dacă s’ar pune în valoare regiunea aceasta, prin crearea unor mijloace de locomoţiune rapidă, prin construirea de linii ferate, Coasta de Argint ar ajunge la o superbă înflorire, luând înfăţişarea unui adevărat paradis în acest minunat colţişor al pământului românesc. Dar despre expansiunea economică a Coastei de Argint şi despre posibilităţile ei de viitor, voiu face observaţiunile mele la sfârşitul acestei descrieri, când voiu trage încheieri întemeiate pe fapte şi observaţiuni, întărite cu date statistice. Plecarea la capul Canacra era anunţată pentru ora 8 dim., după program. Programele nu sunt făcute însă ca fie 13 littftram respectate, astfel şi noi am ţinut nu înfrângem obiceiul pământului.

Deaceea poate, nici după ceasurile 9 nu porniseră autobuzele noastre laIrurii. De ce întârzierea aceasta ? Era sărbătoare mare la biserica grecească, hramul Sf. Împănați Era tocmai de Sft. Constantin Şi Elena, aşa unii dintre noi s’au dus aprindă lumânări la biserică. Biserica e măricică. Are tâmpla de lemn vopsit şi icoane atârnate, lucru obişnuit la bisericile greceşti, la cele mici în deosebi. — „Auzi, d-le, biserica românească închisă’’, ne spune o distinsă doamnă, supărată foc. M’am mirat mult biserica românească stă închisă la o sărbătoare atât de mare. Mai târziu ne-am lămurit cu toţii preoţii români fuseseră poftiţi la biserica grecească, de hramul ei.

Acest schimb de politeţe se întâmplă foarte des intre preoţii noştri şi preoţii greci, aceştia luând parte adeseori la slujbele religioase româneşti. Explicaţiunile ni le-a dat d. Papali’agi, simpaticul primar al Balcicului, care ne-a mai spus că, în vara aceasta, sezoniştii Balcicului vor avea şi plajă, cută din nisip fin, adus cu ruţele de la Ecrene. Excursioniştii îşi reiau locurile în trăsură. In maşina noastră se mai urcă Aii, un turculeţ simpatic, pe care-l angajăm ca „servant“ pe tot drumul, el jurându-ne prea bine cunoaşte drumurile pe unde vom merge. Mergem spre capul Canacra. Aii se aşează turceşte, pe coşul de voiaj, aşezat foarte aproape de volan, ca indice şoferului din ţnni, la încrucişări. Mulţimea ne însoţeşte cu alai. Dintr’un grup de turci, cel mai bătrân ne salută in numele tuturor. Trecem de acum prin cele mai frumoase, privelişti de pe Coasta de Argint. L. Illésen…

Cititi toata colectia ziarului Universul la Arcanum

/adt.arcanum.com/en/view/Universul_1927_06/

 

 

Lasă un răspuns