„Când agiunge cineva pe Dunăre în fața Silistrei, poate coprinde cu vederea, piaţa şi linia imposanta a dealurilor ce o domină, şi al căror cel din urma contra-fort, servă (n.n. servește) de strat Silistrei, mai înainte de a merge să se peardă pe ţermul fluviului.
Silistra posedă întăriri care ar putea cu înlesnire se fie puse în stare bună; peatra ce forma îmbrăcămintea şanţurilor oraşului, s’a ridicat în urma unei ordonanţe a municipalităţii, dar şanţurile nu s’au astupat; şi, în condiţiunile în care se află, Silistra este încă chemată se gioace un rol important, prin posiţiunea sa eminamente strategică.
După ce traversează cineva oraşul şi ese dintr’însul pe la Stambul-Capa, daca se’ n-toarce cu faţa spre sud, vede înaintea sa cinci pozițiuni dintre care, trei se aretă mai înaintate; acestea sînt poziţiunile Arab-Tabia la stânga, Ordo-Tabia la mijloc şi Medgidie-Tabia la dreapta.
[…]
La 1828, Colonelul rus Schilders, comandant-cap al armatei însărcinată cu asedierea Silistrei, după ce s’a stabilit pe posițiunea Arab, și a sustinut în curs de o lungă serie de lupte inutile, se gandi a intinde linia sa de incongiurare despre partea de la vest, către Medgidie-Tabia, ca șă poată strînge Silistra mai de aproape. Dar el lăsase se treacă momentul favorabil: timpul rău sosi și Rușii fură siliți să ridice asediul Silistrei.
In anul următor, același colonel Schilders reocupă aceleasi positiuni ca in anul 1828, si in van bombardează Silistra in curs de 18 zile, când colonelul Berg, care mai târziu deveni Feldmaresal, respingând uo esire a Turcilor pînă în pozițiunea dominantă de la Medgidie, recunoscu profitul ce se putea trage din posesiunea acestui șeț; el se interi acolo și urcă cu sine mai multe baterii. Subt indemanatica sa directiune, atacul se indrepta din acest punct, și noue zile dupe aceasta, căzu în mânele sale.
La 1854 Rușii nu putură lua nici mecar Arab-Tabia.
La 1878 positiunile Silistrei nu se putura lua cu asalt; ele nu căzură in puterea Rușilor, decat dupe ce căzu și Poarta ottomană.
Conclusiunea ce se poate trage din aceste diferite campanii, este că ea, Medgidie-Tabia, formeaza cheea tuturor pozitiunilor d’impregiurul Silistrei.”
Sursa: Principele Gheorghe Bibescu – „Istoria unei Fruntării. România pe malul drept al Dunărei”. 1883
Intens disputată la negocierile Tratatului de la Berlin, Silistra a revenit până la urmă Bulgariei. Cartea Principelui Bibescu aduce detalii interesante, demult uitate, despre felul cum s-au purtat aceste negocieri.
Harta pe care se poate distinge că doar Arab Tabia a rămas până azi în teritoriul românesc.
