Printre multe lucrări de infrastructură realizate de primarul George Fotino la Balcic, se numără și primul dig al portului, având sprijinul ministrului lucrărilor publice, generalul Franasovici.
În sfârsit, vestea cea mare: La 7 aprilie 1937 primul vapor de tonaj considerabil (4500 de tone), sub pavilion grec, acosteaza in portul Balcic… Lucrarile urmau sa continuie în asa fel încât – titra Universul din 9 aprilie 1937 – „Balcicul va deveni al doilea port al nostru la mare”. Nu a mai fost sa fie…
Privite în epocă drept realizări incontestabile, au fost acțiuni menite să ducă la dispariția unor ocupațiuni, obiceiuri, meserii și implicit, odată cu ele, încet dar sigur, și la estomparea aerului atât de exotic, boem și atrăgător al Balcicului interbelic.
În doar cațiva ani vestitele „mahoane” erau părăsite si ajungeau lemn de foc. Iar hamalii cărăuși de cereale vreme de sute de ani, în majoritate turci, se reorientau și ei spre alte zări…
Aspect regăsit de altfel și pe alte planuri în Cadrilater: dispariția puținelor cămile dobrogene odată cu mecanizarea agriculturii de după anii ’50 sau extincția focilor de la Capul Caliacra datorată probabil turismului și pescuitului excesiv.
Ce să mai spunem de ce se intamplă azi cu arhitectura Balcicului?… Orașul e transformat, încet dar susținut, în… „Sunny Beach” (acest aspect il vom exemplifica cu imagini sugestive în curând)
foto credit: Arh. Radu Cornescu, Constanța
#Balcic #Cadrilater
Cadrilater
