În preajma războaielor balcanice, fuseseră recenzați în Bulgaria 93 783 de români; doar 10 286 dintre ei trăiau în Cadrilater. România, până la urmă, n-a primit întreaga regiune convențional denumită astfel, cu o suprafață totală de 22 621 km2, ci ceea ce s-ar putea numi Micul Cadrilater, întins pe 7 700 km2, cu o populație de 259 957 de locuitori, dintre care 116 324 de bulgari, 105 765 de turci și 11 734 de tătari (elementul bulgăresc sporise după 1878 prin colonizare, fără a atinge însă majoritatea). Potrivit aceluiași recensământ, românii erau în număr de 6 259, reprezentând 2,4 % din populație (cei mai mulți — vreo 5000 – concentrați la Turtucaia, oraș „lipit” de România, pe malul drept al Dunării, față în față cu Oltenița).*
*G.A. Dabija, „Cadrilaterul bulgar”, ediția a II-a, București, 1913, pp. 51 și 197-198, citat de Lucian Boia în cartea sa despre Balcic.

Turtucaia a reprezentat și o înfrângere de manual a armatei române în primul război mondial. A fost o aroganță a ofițerilor superiori români, plătită scump de întreaga armată, dar care a scos la iveală și fapte unice de eroism și vitejie incredibilă din partea unor soldați și ofițeri de grad inferior.
Bătălia de la Turtucaia a fost foarte importantă prin consecințele sale. În ceea ce privește frontul de sud (de pe frontiera româno-bulgară), ea a permis trupelor bulgaro-germane să atace Dobrogea (pe care ulterior au și ocupat-o). Mult mai grav a fost însă faptul că pe frontul de nord (din Transilvania) ofensiva desfășurată de trupele române împotriva trupelor germane și austro-ungare a fost oprită, fiind luate din acest sector șapte divizii care au fost transferate pe frontul de sud. Chiar dacă ulterior șase dintre acestea au revenit pe frontul de nord, oprirea ofensivei din Transilvania a permis, pe de o parte, concentrarea trupelor germane și austro-ungare, care au putut declanșa o ofensivă care s-a soldat cu împingerea trupelor române pe linia Carpaților, și, pe de altă parte, a permis ulterior invazia Munteniei.
Constantin Argetoianu zice cam așa: „Turtucaia înseamnă o dată mare în evoluția politică a țării noastre. (…) Cu Turtucaia a început la noi ura împotriva partidelor. Turtucaia a pus în plină lumină goliciunea oamenilor cărora țara le încredințase soarta ei, aproape fără niciun control. Cu Turtucaia a luat naștere la noi o mentalitate nouă și se poate zice că, odată cu dezastrul de la Turtucaia, s’a trezit și opinia noastră publică la conștiința datoriilor ei”.
Turtucaia are încărcătură istorică mare, așa că e foarte bine să menționăm că azi merită vizitată de bucureșteni și nu numai, ca o destinație relativ apropiată de weekend (se trece cu bacul de la Oltenița), principalele atracții turistice fiind Muzeul de istorie și Monumentul Eroilor, Muzeul Pescuitului și Cartierul Pescarilor (Ribarska Mahala Complex).
http://www.museumtutrakan.com/en/
https://ro.wikipedia.org/wiki/Turtucaia
Imagine din colecția Bibliotecii Academiei Române – Cabinetul de Stampe

sursa : Cadrilater